lacrimile_lui_machiavelliTitlu: Lacrimile lui Machiavelli

Titlu original: Les larmes de Machiavel

Autor: Raphaël Cardetti


De unde, avem o regulă general valabilă: cel ce pricinuieşte puterea altuia lucrează la propria pierzanie.
Niccolo Machiavelli, Principele

 

La sfârşitul secolului al XV-lea, Italia era un câmp de luptă politică şi militară unde, în afară de italieni, se implicau şi Franţa şi Vaticanul. Odată familia Medici îndepărtată de la putere, tânăra republică florentină se dovedea foarte fragilă, fiind râvnită de mulţi. Florentinii se descurcau din ce în ce mai greu, iar predicile fulminante ale pastorului Savonarola nu făceau decât să arunce paie în focul răzmeriţei.

În anul 1498, oraşul este zguduit de o serie de evenimente care pun în dificultate autorităţile, incapabile să rezolve problema şi să liniştească populaţia. Revolta se întinde cu repeziciune. Niccolň Machiavelli, tânăr secretar al cancelariei se pomeneşte curând în centrul celui mai mare scandal al timpului său. Sub ochii noştri se profilează o comedie macabră, care ar putea să distrugă pacea fragilă a unui oraş unde oamenii sunt rând pe rând pioni, nebuni sau cavaleri…

Specialist în Ranaşterea italiană, Raphaël Cardetti ne oferă prin Lacrimile lui Machiavelli o intrigă cu multiple faţete. Cititorul va plonja în atmosfera renascentistă a Florenţei (cu mănăstirile care nu erau numai locuri de reculegere şi rugăciune, ci mai ales de comploturi, cu tavernele întunecoase şi sordide, cu ateliere de pictori rataţi, străzi noroioase populate de tot felul de indivizi), iar personajul Niccolo Machiavelli este atât de bine construit, încât, odată romanul terminat, vom înţelege de ce personajul principal al romanului este considerat „inventatorul realpolitik-ului“.