Imoralistul

Titlu: Imoralistul

Titlu original: L’immoraliste

Autor: André Gide

Imoralistul de André Gide (1869–1951)

Rezumat

Un personaj relatează lunga confidență pe  care Michel, „imoralistul” a făcut-o în fața câtorva prieteni. Erudit, puțin înclinat spre tentațiile trupești, s-a căsătorit, fără s-o iubească, cu o femeie devotată, Marceline, care are  pentru el sentimente puternice.

În cursul călătoriei de nuntă în Africa de Nord, Michel se îmbolnăvește și luptă cu moartea la Biskra, în Algeria. Contemplare unor tineri plini de sănătate îi redă gustul vieții și-și folosește toată voința să   vindece. Convalescentul devine curând un om nou, atent la corpul lui, la lumea senzuală din jurul lui.

La început, în parte din recunoștință pentru felul în care îl îngrijise, Michel o copleșește pe Marceline cu afecțiunea lui și cuplul trăiesc în Italia o iubire perfectă. apoi, se întorc în Franța ca să locuiască în Normandia și la Paris, unde Michel obține o catedră la Collège de France. Îl întâlnește atunci pe Ménalque, a cărui filozofie, apropiată de ce devenise a sa, îi provoacă exaltare,dar și iritare.

Marceline, însărcinată, suferă un avort și se îmbolnăvește. În loc să-i lase timp să se vindece în Elveția, unde se instalaseră, Michel o  trage după el până la Biskra, ca apoi să urmeze ultim a călătorie  spre Touggourt. Acolo, Marceline, neglijată, moare de epuizare și amărăciune. Michel duce apoi acolo o viață la întâmplare, înainte de acere ajutorul prietenilor.

COMENTARII

Imoralistul este un roman de André Gide publicat în 1902. El povestește inversarea conștiinței morale a eroului în urma unei maladii și a unei însănătoșiri care i-a bulversat fiziologia.

Imoralistul este văzută ca o operă autobiografică, o ficțiune care i-a permis probabil lui Gide, grație prezenței unui personaj obiectiv, să-și explice motivațiile psihologice și morale ale nevoii sale de eliberare.

La apariția sa Imoralistul a produs scandal. Hedonismul individualist al eroului, Michel, care, în pofida unei educații morale și a erudiției, se lasă în voia celor mai egoiste înclinații, a fost perceput ca o provocare. Totuși, Gide a scris în prefață: „Dar n-am vrut să fac din această carte nici act de acuzare, nici apologie şi m-am ferit să judec. Publicul nu-l mai iartă astăzi pe autor dacă, după acţiunea pe care o zugrăveşte, nu se declară pentru sau contra”. Dar tocmai această absență a judecății a șocat, căci, în acea primă jumătatea a secolului al XX-lea, gustul pentru tinerii efebi și individualismul nu era respectabil.

Dintre influențele cele mai evidente asupra filozofie întruchipate de Michel, doi autori se disting net: Nietzsche, prin tema individualismului, și Oscar Wilde, a cărui frecventare l-a tulburat atât de profund pe Gide încât l-a înfățișat în Imoralistul (dar și în Fructele pământului) sub  trăsăturile personajului Ménalque.

Imoralistul poate fi citit ca o reflecție despre locul și rolul moralei. Morala rigidă și puritană primită de Michel în  copilărie a făcut din el o ființă lipsită de viță și de libertate. Dar, când se debarasează de această morală și devine imoralist, lasă locul unui personaj egoist și individualist, care cauzează în mod conștient moartea soției.

Marea temă a acestei cărți este poate mai ales ce a libertății, definită ca deschidere spre viață în dimensiunea ei senzuală și animalică. Michel înțelege că libertatea se găsește în afara ordinii sociale și morale, în acceptarea propriilor impulsuri. Miza este atunci aceea de a afla ce preț este dispus fiecare să plătească pentru această libertate.

O carte bine scrisă, bine construită, care ne poartă pe urmele unui cuplu lovit de maladie și care se pierde în lene și călătorii. Descrieri frumoase, un stil agreabil. Un roman „cinstit”, în care André Gide ne prezintă un erou ce flirtează cu persoane de mortalitate și de moravuri uneori îndoielnice, personaj nu foarte seducător, destul de insensibil și căutând viciul la semenii săi.

Un text splendid despre ravagiile ambiguității, homosexualității latente a personajului principal, dorința de a exista aproape nietzscheană și mrejele moralei burgheze.